Fertilizarea culturilor de toamnă în primăvară, reprezintă prima lucrare pe care fermierii români o execută în noul an. Dacă ne referim strict la grâu și rapiță, aceasta se rezumă la aplicarea îngrășămintelor azotoase, sub formulări și doze diferite
Momentul aplicării diferă de la o regiune la alta, precum și tipul de îngrășământ sau doza aplicată care variază în funcție de mai mulți factori biotici și abiotici. Ce este foarte important de reținut este că azotul reprezintă macroelementul indispensabil vieții plantelor și că excesul sau carența vor determina pierderi semnificative de producție.
Excesul de azot determină sensibilizarea plantei la boli, creștere luxuriantă, precum și în asociere cu apa, fisuri longitudinale ale tulpinilor, care reprezintă porțile de intrare ale principalilor patogeni. În acest sens nu trebuie uitat că azotul trebuie să se aplice fazial, în funcție de cerința plantei la momentul respectiv.

Cei mai importanți factori de care trebuie să se țină cont sunt:
• Cartarea obligatorie a terenurilor însămânțate în toamnă cu grâu și rapiță, baza de la care se va începe programul de fertilizare;
• Doza de îngrășăminte azotoase să se calculeze ținându-se cont de Recolta scontata (Rs), Consumul specific al plantei de cultură (Cs), Coeficientul de utilizare al azotului din îngrășământul aplicat (Rn), s.a.;
• Tipul de sol și în special pH-ul solului (se va evita folosirea îngrășămintelor cu azot amoniacal pe terenurile acide);
• Factori de mediu la momentul fertilizării (temperatura în ceea ce privește volatilizarea);
• Aplicarea uniformă a granulelor de îngrășământ azotos (se va ține cont de mașina de aplicat și granulația îngrășământului).

Nu trebuie să uităm că oferirea condițiilor optime pentru planta de cultură printr-o fertilizare corectă și echilibrată, ne va asigura obținerea producțiilor scontate.